Incerc sa te inteleg si sa iti justific fiecare gest,fiecare cuvant.Mi se pare ca traiesc intr-un colt al constiintei tale,atat de bine te cunosc. Cum pot sa fiu atat de aproape de tine si tu atat de departe de mine? Si in linistea ta ratacesc sperand ca poate intr-o zi ai sa ma gasesti. Te vad in tot ce ma inconjoara iar tu vezi prin mine.Si ma enervezi ca mi-ai acaparat intimitatea si iti copiez involuntar gesturile.Si nu se intampla nimic, ca un foc care nu arde. De ce sa ma simt singura daca te-am gasit si de ce nu iti dai seama ca sunt EU? Oricat de mult imi doresc sa fac parte din viata ta nu pot sa opresc timpul meu in loc, i must live mine.In a world of loneliness just let me hold your hand. There is nothing you can tell me that can make me let go .
2 comentarii:
Nu prea pot intelege primul paragraf. De ce sa-l justifici pe celalalt...oare nu e asta in contradictie totala cu ideea de comuniune ?
Ma gandeam la acele momente in care iti pui intrebari de genul"Oare de ce a plecat asa?Poate chiar nu m-a vazut.." sau cand ii gasesti scuze ridicole type-of-thingy because you are afraid and rather ignore the truth :D .
Trimiteţi un comentariu